Tribunalul a dat publicităţii motivarea sentinţei prin care l-a condamnat la închisoare cu suspendare, pe Cristian Mihail Jitaru (în vârstă de 43 de ani), fiul unui preot (zis „Furtună“) din comuna Pângăraţi, pentru trafic de influenţă.
Bărbatul, care este profesor de religie, a luat doi ani şi trei luni de închisoare cu suspendare, având un termen de încercare de trei ani şi trei luni, în care trebuia să meargă la „semnat“, să frecventeze un program de reintegrare socială şi să muncească 80 de zile în folosul comunităţii. Conform judecătorilor, în cursul lunilor aprilie – mai 2018, el a pretins şi primit 3.000 de euro de la consăteanul Ion Cătălin Poiană, prins beat la volan, pretânzând că-l poate scăpa de dosar penal. În acelaşi caz, pentru cumpărare de influenţă, Poiană a fost condamnat la doi ani, trei luni şi zece zile, fără executare, cu 100 de zile de muncă.
S-a folosit de numele unei avocate măritată cu un procuror
Poiană stă în Pângărăcior, lucrează cu soţia în străinătate, ca şofer profesionist de peste 12 ani şi în aprilie 2018 a revenit în ţară la înmormântarea bunicii sale. Pe 23 aprilie, la ora 20.30, el a fost prins conducând un Kia înmatriculat în Italia, având o alcoolemie de aproape 2‰. Bărbatul a rămas fără permis, iar dosarul penal întocmit i-a fost repartizat agentului Ionuţ Găboroi. În aceeaşi seară, Poiană şi-a sunat nevasta şi i-a spus ce a păţit. A doua zi, Poiană l-a contactat pe protul din sat, relatându-i necazul şi rugându-l să-l ajute, iar preotul i-a zis să nu-şi facă probleme că fiul său îl poate scoate din bucluc. I-a dat apoi numărul de telefon al lui Jitaru, iar Poiană l-a sunat pe acesta şi s-au întâlnit în zona Şcolii 4 din municipiul Piatra-Neamţ.
Jitaru i-a cerut atunci lui Poiană 3.000 de euro, „pretextând că «ştie poliţişti, fără a indica nume, prin intermediul cărora îl va ajuta să nu facă puşcărie şi să obţină restituirea permisului de conducere»“. Tot el i-a arătat acestuia cartea de vizită a unei avocate, „despre care i-a spus că este căsătorită cu un procuror, astfel încât l-ar putea ajuta şi în această modalitate să îşi recupereze permisul de conducere, fără a da însă alte detalii sau a promite că va interveni personal sau prin intermediar pe lângă acesta“, potrivit sentinţei.
L-a trimis să se împrumute
Urmare a celor petrecute, Poiană i-a dat lui Jitaru doar 500 de euro, că atâta avea, dar respectivul „a insistat să primească toţi banii odată şi l-a sfătuit să se împrumute“, aşa că el a promis că în va achita diferenţa în cel mai scurt timp posibil. Apoi, Jitaru a sunat o avocată, a cărei fiică îi era elevă la unitatea unde predă religia, şi s-a întâlnit cu aceasta la o cafenea din apropierea Şcolii 10. I-a spus avocatei că vrea s-o angajeze ca apărătoare în dosarul lui Poiană. S-a încheiat atunci un contract de asistenţă juridică, pe un onorariu de 3.000 de lei, avocata a primit jumate avans şi i-a comunicat lui Jitaru că, „pe lângă suma stabilită cu titlu de onorariu, trebuia să-i mai dea şi bani pentru deplasările pe care urma să le facă la autorităţile judiciare, fără a conveni asupra cuantumului sumelor şi a modalităţii de remitere a acestora“.
Apoi, Jitaru l-a sunat pe un poliţist de la Pângăraţi, căruia i-a cerut numărul agentului Găboroi, care lucra la dosarul lui Poiană. A primit numărul prin SMS şi, cu avocata, a plecat să se întâlnească cu el. L-au căutat la serviciu, dar poliţistul era plecat, avocata l-a sunat şi au convenit să se întâlnească la o benzinărie Petrom. S-au întâlnit şi avocata i-a dat poliţistului împuternicirea de apărător a lui Poiană ca s-o depun la dosar.
I-a plătit contravaloarea probelor de sânge
Jitaru s-a folosit de mai multe tertipuri ca să-l convingă pe Poiană că are „trecere“ la oamenii legii şi-i poate rezolva necazurile. Potrivit judecătorilor, mai întâi a sunat-o pe avocată şi „a rugat-o să-l calmeze pe inculpatul care se temea de sancţiunile penale pe care le risca pentru fapta de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului“, iar avocata l-a contactat pe Poiană şi, încercând să-l liniştească, i-a zis printre altele că „situaţia sa nu este atât de gravă şi prin prisma faptului că nu are antecedente penale“.
Apoi, Poiană a luat bani împrumut de la o mătuşă, spunându-i apoi unui văr că „avusese nevoie de o sumă de bani care îi fusese solicitată de băiatul preotului care i-a zis că îl poate ajuta să-şi recupereze permisul de conducere“, i-a achitat diferenţa până la cei 3.000 de euro lui Jitaru, iar acesta i-a comunicat „să stea linistit că se va ocupa“. Pe urmă, Jitaru a sunat-o pe avocată, a întrebat-o dacă trebuie plătită contravaloarea probelor de sânge şi, aflând că da, s-a dus la Serviciul de Medicină Legală, a achitat 240 de lei şi chitanţa primită i-a arătat-o lui Poiană, „ca să întreţină falsa credinţă că are o oarecare trecere pe lângă poliţişti“, zicând că o va depune la dosar.
„Nu mă mai suna că am de învăţat pentru şcoală“
Au trecut zilele şi Jitaru nu a mai luat legătura cu Poiană. Cum acesta îi dăduse cei 3.000 de euro, şi nu vedea niciun rezultat, l-a sunat întrebându-l dacă există vreun rezultat concret, în special în problema restituirii permisului. Jitaru i-a răspuns“stai liniştit, nu mă mai suna că am de învăţat pentru şcoală“, moment în care Poiană şi-a dat seama că fusese păcălit. Pe 1 mai 2018, când preotul din sat a venit să dea cu agheazmă împreună cu fiul său, Poiană i-a cerut banii înapoi, iar Jitaru l-a amăgit şi „i-a cerut să aibă răbdare că va rezolva“. Apoi, ca să-şi recupereze măcar o parte din bani, Poiană a apelat la un „truc“: i-a arătat lui Jitaru un permis italian, dar care era expirat, şi i-a zis că şi l-a luat singur înapoi, iar acesta i-a înapoiat în cele din urmă 1.600 de euro. Tot în acea zi, tatăl lui Jitaru, preot fiind, i-a dat lui Poiană o caracterizare ca s-o depună la dosar, în care scria că acesta „s-a căit şi a plâns amarnic, promiţând că nu va mai comite vreodată vreo astfel de faptă şi este un băiat cu mare frică de Dumnezeu, cu suflet milos, binecrescut de bunici, foarte ocupat cu munca“.
În perioada următoare, Poiană şi-a angajat alt apărător, iar când Jitaru a aflat de asta a sunat-o pe prietena lui avocată, „expriimându-şi în mod repetat şi în termeni jignitori opinia despre capacităţile intelectuale reduse ale acestuia, rezumând că, după ce îi achitase doamnei avocat suma de 3.000 lei, renunţase la serviciile ei, dar «tu, bine că i-am luat banii!»“. (Mihai SAVA)