Constantin Rusu Povestea unei legende

Ne-a părăsit fulgerător şi mult, mult prea devreme. În august, abia ar fi împlinit 60 de ani.

Pentru performanţă a fost selecţionat din curtea Şcolii Bistriţa şi adus de către profesorul Otto Heel la Clubul Sportiv Şcolar. Cu acelaşi tehnician alături, Constantin Radu Rusu a devenit şi jucătorul formaţiei Relonul Săvineşti, echipă care avea să fie pregătită, ulterior, de un alt antrenor regretat în handbalul pietrean: Ovidiu Ţoc. A fost portarul echipei de handbal timp de 41 de ani. A făcut parte din loturile naţionale de juniori şi seniori ai României şi a jucat peste 1.000 de meciuri oficiale. Ultimul său sezon ca jucător a fost cel din 1995-1996. „Scoateţi bucăţile de parchet din faţa porţilor în Sala Ceahlăul, iar pe duşumea încă mai puteţi să găsi urmele mele de sânge şi de transpiraţie, din timpul me-ciurilor mari!“, obişnuia să spună profesorul Rusu, tuturor celor care nu-i ştiau trecutul în cariera de jucător.

În 1976 a reuşit prima promovare în prima divizie, cu gruparea pietreană masculină de handbal Relonul Săvineşti. Iar în 1992, cu Radu Constantin Rusu între buturile porţii, echipa Fibrex Săvineşti izbutea o victorie răsunătoare împotriva celor de la Steaua Bucureşti.

„A fost unul dintre cei mai longevivi jucători din handbalul pietrean!“, îşi aminteşte Constantin Zabavă, un fost coleg al regretatului Constantin Radu Rusu, în echipele nemţene de handbal. Lui Constantin Zăbavă au rămas vii în memorie şi amintirile perioadei în care Costică Rusu obişnuia să preia rolul unui complet jucător de câmp în handbal. Se întâmpla la ultimul an de juniorat, dar pe atunci, tânărul Constantin Radu Rusu era ajutat de tenaticitatea lui, măiestria sportivă şi dorinţa continuă de a învinge, indiferent de adversar. Handbalul pietrean l-a găsit pe Costică Rusu, ca jucător activ, la fiecare perioadă a promovării echipei nemţene în primul eşalon masculin: 1976, 1984, 1987, 1992.

În 1991, deşi încă era titular în echipa de handbal, Constantin Radu Rusu a început să lucreze şi ca antrenor secund. Şi a ţinut-o aşa până în 1996.

„Ţin minte că ajunsese la noi la echipă Iulian Strat, ca pentru o soluţie de portar, dar era rezerva lui Costică. El îi citise talentul şi îl adusese de la Iaşi“, spune profesorul Stelian Bursuc.

Cu Stelian Bursuc (acesta în calitate de jucător-antrenor), Constantin Radu Rusu a activat o bună perioadă de timp în stafful tehnic de la Fibrex. Cu sediul clubului în Săvineşti, dar obişnuiţi să joace şi să se antreneze la Piatra-Neamţ, Costică Rusu şi compania îşi făcuseră deja o tradiţie în a umple, la fiecare etapă, tribunele neîncăpătoare ale Sălii Sporturilor „Ceahlăul“ din oraş. Aglomeraţia, cu puhoi de lume şi spectacol handbalistic era asigurată şi pe terenul alăturat al sălii, în aer liber şi acoperit cu zgură. De altfel, efervescenţa creată atunci în jurul acestei echipe de handbal a determinat municipalitatea pietreană să înceapă construcţia unei Săli Polivalente.

Până la reuşitele primului titlul de campion naţional şi cea dintâi Cupă a României (2002-2003), Fibrex Săvineşti părea condamnată, prin maşinaţiunile de la federaţie, la cel mult locul secund în campionatul intern. „Tradiţia“ a fost ruptă în sezonul 2002-2003 când echipa de handbal cu Constantin Rusu antrenor secund a câştigat primul titlu şi prima Cupă a României.

Nu erau primele trofee pentru Constantin Rusu. Tot în calitate de antrenor a obţinut medalii de aur mai întâi în anul 1995, cu juniorii LPS Piatra-Neamţ, trupă din care făcea parte şi fiul său, Cătălin Rusu.

O a doua reuşită la nivel de campion naţional cu juniorii LPS Piatra-Neamţ, profesorul Constantin Radu Rusu a înregistrat-o în anul 2009 cu grupa sa de juniori III, având alături jucători precum Alexandru Bucătaru (portar), ajuns acum în Liga Naţională la Târgu-Jiu, Leonard Acatrinei (U. Bucovina Suceava), Daniel Bălan (Centrul Naţional Olimpic de Tineret), Eduard Hoşteanu.

A fost un sportiv desăvârşit, a fost un pedagog cum rar mai întâlneşti în ziua de azi, a şlefuit generaţii întregi de sportivi şi caractere…

A fost un luptător.

Fără el lumea va fi mult mai searbădă.