Conacul Bogdan, monument istoric cu turn din Gâdinţi, în judeţul Neamţ, a fost scos la vânzare pentru suma de 350.000 de euro, anunţă Romania Sotheby’s International Realty.
Conacul Bogdan are peste 200 ani de atestare documentară. Boierul Dimitrie Bogdan şi soţia sa, Georgeta, au ridicat acest conac în 1812, alături de biserica cu hramul Sfântului Dumitru, unde sunt înmormântaţi.
Corpul principal, monument istoric clasa B, reprezentativ pentru patrimoniul local, împreună cu cele zece anexe, se desfăşoară pe 1,75 hectare. Clădirea principală are o suprafaţă construită desfăşurată de 1.406 mp.
Stilul neogotic creionează faţada unui castel cu turn şi turle zvelte strânse parcă într-o centură din corpuri de clădire cu regim P^1. Turnul central poartă o emblemă în centru, sub golurile de aerisire – bourul Moldovei şi stema familiei Bogdan.
Un boier Bogdan apare menţionat la curtea lui Lăpuşneanu, altul este ucis mai târziu de Duca Vodă. Fiul acestuia, marele hatman Lupu Bogdan, a fost şi el prigonit de Duca Vodă şi exilat în Polonia şi Valahia. Tot el a negociat cu Brâncoveanu în numele lui Vodă Antioh Cantemir, iar fiul său, Ioan, mare logofăt, slujeşte pe Grigore Ghica Vodă şi se încuscreşte cu alt principe, Dimitraşco Racoviţă. Un alt urmaş va fi senator sub domnia Regelui Carol I. Tradiţia familiei explică bourul şi leul cu sabie de pe arme printr-o descendenţă nedovedită din Ştefan cel Mare. Cert este că familia Bogdan apare în documente începând cu secolul XV.
Ornamentaţia faţadei, fără a epata, conturează goluri şi nivele într-un stil elegant şi discret. Intrarea se face de pe un peron scund, pe sub trei arcade cu stâlpi solizi decoraţi cu panouri marcate în ciment. Deasupra este o logie care preia simetric ideea parterului însă plusează cu o arcadă centrală mai largă, mai înaltă şi brodată simplu cu un fir alb.
Elementele de inspiraţie clasică sunt frunzele de acanth, capetele de lei şi capitelurile corintice simplificate. Pe laterale balcoane cochete au uşi în patru foi şi ancadramente bogat detaliate.
Pe faţada din spate, intrarea se face de pe un peron scund în două trepte susţinut de patru coloane cu baza simplă. Ferestrele sunt dispuse simetric, una pe centru şi câte una în stânga-dreapta, cu ancadramente simple. Altei intrări cu peron larg şi scund îi corespunde o terasă la etaj şi, deasupra uşii acesteia, un fronton bogat. Sub podeaua terasei sunt decoraţiuni bogate.
Acoperişul de tablă are aspect de piele de peşte, solzi gri, solzi albăstrui şi alţii ruginii păstrând în ei trecerea timpului şi a ploilor.
Ridicat de boierul Dimitrie Bogdan, conacul a fost pierdut din cauza datoriilor şi cumpărat de la Banca Românească de familia boierului Gheorghiu. Noii proprietari au transformat conacul în reşedinţă de vară, l-au extins şi l-au renovat, toate elementele decorative, inclusiv blazonul datând din acea perioadă.
În 1945, conacul a fost confiscat de comunişti, iar cele două fiice ale boierului Gheorghiu au fugit în Elveţia. Timp de aproape 40 de ani, imobilul a fost abandonat, iar în 1982 a fost amenajat ca spital pentru adulţii bolnavi psihic. A fost momentul în care decoraţiunile interioare, de mare valoare, au fost distruse, iar tâmplăria a fost vopsită în alb. S-au mai păstrat câteva sobe şi plafonul sălii mari de la etaj.
Fiicele boierului Gheorghiu au revendicat domeniul în 2008, dar când au aflat că trebuie să lase spitalul încă cinci ani în clădire, au vândut drepturile litigioase firmei Imo Cons Company SRL, o firmă de impresariat artistic, care nu doar că a dus procesele de revendicare până la capăt, ci a şi cumpărat conacul.