Circulaţia pe podul de la Preluca – lăsată la mila Domnului

În perioada în care judeţul Neamţ este vizitat sau doar tranzitat de zeci de mii de persoane, în perioada în care nemţenii „stranieri“ vin acasă în concediu, în perioada în care pe drumul naţional care leagă Piatra-Neamţ de Bicaz circulaţia zilnică este cea mai intensă, peste podul de la Preluca se circulă în ritm de melc. Atunci când valorile de tra-fic depăşesc un punct critic (fapt care se petrece mai în fiecare zi, dimineaţa şi după-amiaza, cu un vârf în zilele de sărbătoare), semafoarele montate la capetele podului mai mult încurcă decât fluidizează traficul. Şi asta pentru simplul motiv că nu sunt reglate în funcţie de condiţiile de trafic, astfel încât pe un sens se circulă relativ lejer, iar pe celălalt sens se formează cozi kilometice.

„O oră şi cinci minute la coadă“

Duminică după-amiază, precum şi luni seară, în zile de sărbătoare care au scos mulţi români din case, la Preluca a fost dezastru. Dacă pe sensul de mers către Bicaz, la semafor aşteptau cel mult zece maşini, pe sensul către Piatra-Neamţ coada de maşini a trecut în mai multe rânduri de podul de la Stejaru, întinzându-se pe o lungime de peste cinci kilometri!

„O oră şi cinci minute am stat la coadă la podul de la Preluca. Evident, nu lucra nimeni. Aşteptarea asta mi-a adus aminte de mesajul transmis prin plăcuţele de înmatriculare din Suedia ale autoturismului marca Audi“, a spus unul dintre şoferii care fuseseră prinşi în nesfârşita coadă de la pod.

Un alt şofer a îndrăznit să sune la Poliţie, solicitând prezenţa unui echipaj care să descâlcească traficul. „Credeţi că a venit careva? Nici pomeneală“, a răbufnit acesta.

„Gâtuirea“ de la podul Preluca creează nervi şi disconfort şoferilor amatori, plecaţi de acasă cu treburi mai mult sau mai puţin urgente. De bine, de rău, ei îşi pot lua o marjă de siguranţă de câteva zeci de minute pentru a fi siguri că ajung la destinaţie când trebuie. Dar ce fac transportatorii de persoane care fac curse regulate pe ruta Piatra-Neamţ – Bicaz şi retur, ori cei care au de ajuns cu călători în Transilvania? Întârzie frecvent, asta fac… Iar dacă pe distanţe lungi, întârzierile mai pot fi recuperate, pe rutele scurte asta echivalează imposibilitatea respectării orarului de transport, care a fost complet dat peste cap.

Urmarea? În microbuzele de pe această rută, călătorii ajung să se înghesuie câte treizeci, deşi capacitatea maximă este de 16 locuri. Vă imaginaţi în ce condiţii se circulă, la temperaturi care se apropie de 30 de grade. Ca să nu mai vorbim că timpul necesar parcurgerii întregii rute se dublează.

Ce-i de făcut?

Soluţii s-ar găsi, numai să-şi facă oamenii treaba.

Ar fi mai întâi soluţia tehnică – ajustarea timpilor de funcţionare a semafoarelor în funcţie de trafic. dacă asta îi depăşeşte pe unii, s-ar putea recurge la soluţia administrativă – detaşarea pe timpul zilei a unui echipaj de poliţie care să dirijeze traficul „peste“ indicaţiile semafoarelor.

Deşi situaţia nu durează de azi, de ieri, şi au fost depuse nenumărate sesizări, într-un dispreţ total pentru cei care-şi macină timpul şi nervii în trafic, nu s-a luat nicio măsură.

(Liviu ILIE)