Al cui este Spitalul Judeţean?

În aşteptarea concretizării marilor proiecte care vor contribui la îmbunătăţirea actului medical, Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) Piatra-Neamţ rămâne o instituţie care se confruntă cu o salbă de probleme. Una care atârnă, deopotrivă, de gâtul pacienţilor, aparţinătorilor acestora şi, nu în ultimul rând, angajaţilor spitalului.

Ieri, în jurul orei 10, doi bărbaţi, două femei şi un ţânc, certaţi cu apa şi săpunul, au urcat nestingheriţi la una dintre secţii pentru a-şi vizita ruda internată. Nu era program de vizite şi nici program pentru discuţii cu medicul curant. Cu toate acestea, rubedeniile au intrat în spital fără să fie întrebate încotro merg, fără să le fie înmânate halate de unică folosinţă, aşa cum e normal.

Personalul medico-sanitar admite că orele de vizită nu sunt luate în seamă, iar în unele situaţii unii aparţinători care nu respectă nici măcar minimele reguli de igienă personală, pot pune în pericol sănătatea, şi-aşa şubrezită, a internaţilor. Managerul interimar al SJU, dr. Cristina Atănăsoaie-Iacob, spune că nerespectarea orarului de vizită este cauzat de lipsa de personal care să îndrume şi, după caz, acolo unde se impune, să interzică aparţinătorilor să ajungă pe secţii. „Jos, acolo, la halate, nu avem personal suficient, iar bodyguarzii stau pe la Unitatea de Primire Urgenţe. Nu are cine să-i oprească, nu avem personal. Singura soluţie ar fi construirea acelui turn de circulaţie, despre care s-a vorbit şi ieri (miercuri, 27 iunie – n.red.) cu arhitecţii şi cu domnul preşedinte al Consiliului Judeţean, în aşa fel încât, la fiecare etaj, să fie uşă cu cartelă. Acesta va fi rostul acestui turn de circulaţie, care va limita accesul persoanelor care nu trebuie să fie în spital. Altfel, nu avem ce să facem. Acum, ca să ne apucăm să punem uşi cu cartelă, la fiecare secţie, ar fi o investiţie mult prea mare care ar veni peste celelate proiecte existente“, a explicat managerul spitalului.

Atenţie, cade faianţa!

Coborând scările, la parterul aceleiaşi clădiri (pavilionul chirurgical), în dreptul celui mai nou lift, fainţa se dezlipeşte de pe pereţi. Asta însă nu ar fi asta cea mai mare problemă. Cel puţin atât timp cât celelalte trei lifturi din apropiere sunt aproape la fel de vechi ca prima piatră de temelie a unităţii şi necesită reparaţii aproape non-stop. Dacă luăm în calcul şi Spitalul Vechi, care are şanse mari să se dărâme la un eventual cutremur, fainţa de pe pereţii unităţii pare să fie ultima grijă.

În consecinţă, pentru ca plăcile să nu se facă ţăndări, cineva s-a gândit la o soluţie salvatoare: leucoplastul. În 2018, toţi responsabilii care ne promit condiţii asemănătoare marilor centre unde se oferă servicii medicale de top ar trebui să ştie că la SJU faianţa care se desprinde de pe pereţi este lipită cu leucoplast. La viteza cu care se extinde, reabilitează şi modernizează Unitatea de Primire Urgenţe n-ar fi rău dacă s-ar investi măcar pentru o mână de adeziv.

Urcuşul şi insensibilitatea

În faţa aceleiaşi clădiri, o scenă care se repetă zilnic pare construită pe baza unui banc cu umor negru. Rampa care duce în Pavilionul Chirurgical este la fel de greu accesibilă (chiar dacă în ultimii ani s-a montat o mână curentă), iar într-o conjuctură nefericită în care se interpune şi indolenţa unor oameni aparent sănătoşi, un pacient care trebuie cărat cu ajutorul scaunului cu rotile se transformă într-o misiune imposibilă.

Pentru a duce o bolnavă, aflată într-un cărucior, în Pavilionul Chirugical, două angajate ale spitalului au fost nevoite să ocolească o maşină parcată de-a curmezişul pe un loc rezervat personelor cu dizabilităţi, s-au ferit de o baltă şi au început urcuşul pe rampa neconformă. Reamintim că, despre rampele de acces ale spitalului ni s-a mai spus şi cu alte ocazii că ele vor fi rezolvate în momentul în care se va interveni la reabilitarea, modernizarea clădirilor. În cazul de faţă, este vorba despre extinderea Unităţii de Primire Urgenţe. Până atunci, tot printre bălţi, maşini parcate aiurea şi rampe neconforme.

„Samurache“ şi planurile de viitor

Pentru ca tabloul să fie complet, la intrarea în secţia Boli Infecţioase, un maidanez s-a covrigit nestingherit căutând adăpost în faţa intemperiilor anunţate de meteorologi. E un obişnuit al locului; oamenii deja îl strigă „Samurache“.

E drept că e mai greu de văzut câini care să stea de pază la uşile SJU, deoarece curtea este înţesată de maşinile care sunt în permanentă foială, în căutarea unui loc de parcare.

Ceea ce este nefiresc pentru toate imaginile acestea surprinse la SJU o reprezintă răspunsurile cu care sunt motivate. Toate făcând trimitere la planurile de viitor. Unul în care va fi o Unitate de Primire Urgenţe nouă, unul în care cetăţenii vor beneficia de radioterapie, unul în care o nouă clădire va fi construită de la zero, unul în care copiii bolnavi vor avea condiţii de spitalizare normale. Însă toate aceste planuri se derulează cu anevoie, răbdarea fiind decontată de cei care nu mai au nici timpul şi puterea de a reacţiona, lupta lor fiind una exclusivă cu boala şi cu condiţiile care acum îi înconjoară.

(T. MARIAN)