Teatrul Tineretului deschidere stagiunea 2016 – 2017, sâmbătă, 17 septembrie, la ora 19.00, cu spectacolul „Aproape“, de John Cariani, în regia lui Vlad Cristache. Din distribuţie fac parte actorii Daniel Beşleagă, Sabina Brânduşe, Nora Co-vali, Florin Hriţcu, Corina Grigoraş, Dragoş Ionescu, Mircea Postelnicu şi Cristina Mihăilescu. Această piesă, foarte bine primită de către publicul din Piatra-Neamţ şi de către critica de specialitate, a fost selectată pentru a parti-cipa la trei festivaluri naţionale în perioada imediat următoare. Astfel, actorii Teatrului Tineretului vor pune în scenă personajele din spectacolul „Aproape“ pe data de 21 septembrie, la Festivalul de Teatru „Tragos“ de la Tulcea; apoi pe 23 septembrie, la Festivalul „Zile şi nopţi de teatru la Brăila“, iar pe 25 septembrie – la Festivalul de Teatru „Excelsior teen – fest“ de la Bucureşti.
„Spectacolul cel mai plăcut de la Piatra-Neamţ a fost «Aproape», în original Almost, Maine, de John Cariani. Spectacol de un umor şi o spiritualitate delicată rar întâlnite pe o scenă. (…) Pe scenă avem câteva întâmplări de dragoste între oameni foarte tineri, cu o excepţie poate, de o poezie deloc ostentativă, care trece foarte bine în sală. Tablourile cu log în coadă au, pe lângă personaje, nişte povestitori, un fel de cor antic – deloc antic şi de demult, care imprimă ritmul spectacolului, dar îi dă şi o coloratură de umor fin“ – Nicolae Prelipceanu, Tur de orizont. Teatrul Tineretului Piatra-Neamţ („Viaţa Românească“).
„În montarea ceva mai frustă, mai realistă, mai ironică realizată la finele anului 2015 la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ, regizorul Vlad Cristache are în vedere circularitatea textului. Scontează inteligent pe valorarea prologului şi a epilogului între copertele cărora sunt încadrate şase poveşti de dragoste, care de care mai nostime. Dar şi pe aceea a Interlogului, al cărui rost nu este exclusiv acela de a ne reaminti de unde a pornit totul, ci şi de a ne spune câtă nefericire aduce cu sine singurătatea. Spectacolul devine tot mai insistent, dar deloc didactic ori obositor, o pledoarie pentru iubire şi pentru inimi calde. (…) Fiecare dintre cele şase secvenţe, ca şi Interlogul, de altfel, are individualitatea ei, stilul său propriu. Ceea ce e foarte bine. Încă şi mai bine e că fragmentarismul textual dobândeşte în montare organicitate şi unitate. Iar actorii din distribuţie dau semne că sunt convinşi de propunerile regizorale venite din partea lui Vlad Cristache“ – Mircea Morariu, Dragostea la temperaturi scăzute („Teatrul azi“)
„… în «Aproape» fiecare secvenţă şi individ devin plasture universal impregnat de tandreţe surâzătoare. (…) actanţii, tinzând către diseminarea policromă boreală, sunt atraşi unul spre altul printr-un magnetism paradoxal; nu degeaba, pentru a fi împreună, Ginette trebuie să dea ocol pământului pentru a ajunge aproape, nu departe, adică în braţele lui Pete. (…) Un umor recitit ingenios, pentru a-i deschide ferestrele către conotaţii şi căi neaşteptate, dar limpede coerente“ – Doru Mareş, Transa de a fi (Yorik.ro).
(Natalia RÎŞTEI)