Corneliu Percă, în comuna Săbăoani, a fost trimis în judecată la începutul acestui an pentru dare de mită. Potrivit rechizitoriului, faptele acestuia s-au petrecut în dimineaţa de 29 iunie 2024, în următoarele împrejurări. Pe la ora 10, el conducea un Volkswagen pe strada Progresului din localitate, când a fost oprit de oamenii legii. Şoferul avea îmbibaţia alcoolică de 0,49 miligrame/litru, fapt pentru care a fost dus la Spitalul Municipal de Urgenţă Roman, unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Apoi, bărbatul s-a ales cu dosar penal.
În aceeaşi zi, pe la ora 13.30, Percă l-a sunat pe poliţistul care-l găsise beat şi i-a propus să cadă la înţelegere, spunându-i „îţi ofer 200 de euro, hai să rezolvăm!“. Poliţistul i-a închis telefonul.
Pe la ora 18, când agentul era într-o altă razie, acesta a fost sunat iar de Percă, moment în care poliţistul a dat telefonul pe speaker, ca să aud ceilalţi colegi, iar aceştia au înregistrat întregul dialog. El a început să-i spună poliţistului că îi oferă 1.000 de lei, respectiv 200 de euro, ca să anuleze toate documentele întocmite cu ocazia depistării sale în trafic sub influenţa băuturilor alcoolice şi să îi restituie permisul de conducere, insistând de mai multe ori cu această ofertă.
„- Dom’le eu nu vreau nimica. Am zis să ne înţelegem împreună, dacă se poate face ceva…
– Să ne înţelegem, cum să ne înţelegem?… Spuneţi..
– Ei, eu vă dau o mie de lei şi dacă puteţi, să ştergeţi tot.
– Să şterg?
– Da… Ei, eu v-am zis, dacă nu, mergem mai departe, ştii…
– Da.
– Se poate să ştergeţi analize şi tăt. Noi ne întâlnim când vreţi, mă sunaţi, eu vă dau o mie de lei.
– Şi asta să reprezinte ce?
– Nu nimica… zic ca să ştergem tot ce-a fost azi… ce s-a constatat.
– A, să ştergem tot ce-a fost astăzi, nu? Ce s-a întâmplat?
– Da, da, dumneavoastră puteţi merge mai în… ăsta… şi ştergeţi tăt ci si poate… eu am… eu aşa am înţeles, dacă înregistraţi cumva, înregistrez şi eu, nu-i problemă.
– Dar nu-i vorba de înregistrat că eu n-am cum să înregistrez că eu sunt în casă. Ne întâlnim, ne întâlnim… ne auzim la un telefon.
– Eu vă dau… na, am zis că 2… 200 de euro, cât vine? O mie de lei şi gata.
– Da, ne auzim la un telefon.
– Mă apelaţi dumneavoastră, dacă nu, sun eu mai departe, da?
– Da“, se arată în actul de acuzare.
(Mihai SAVA)