Aud pe destui pe la TV spunând: Este o hotărâre judecătorească, nu am voie să o comentez!
Oare?
O hotărâre judecătorească, sunt nevoit/forţat să o respect. Dacă îmi este favorabilă o respect cu plăcere, dacă nu, o suport de nevoie, adică nu am voie să o încalc.
Căci nu mă puteţi obliga să o respect (în sensul de apreciere pozitivă) dacă ea nu îmi impune respect. Respectul-respect se câştigă, nu se impune.
Dar să o comentez, fie-mi iertat, o comentez cât încape.
De exemplu:
Multe persoane/familii şi-au cumpărat de la stat casele în care locuiau, iar peste un timp au fost scoşi în drum de proprietarii care au câştigat acele case în justiţie. Prin hotărâre judecătorească. Toată lumea are dreptate, inclusiv judecătorul care a pronunţat soluţia. Dar bieţii oameni evacuaţi, cum să respecte asemenea hotărâri?
Sute şi mii de veterani şi urmaşi care aveau dreptul până la cinci hectare de pădure au primit acest teren, pe când camarazi din acelaşi tranşeu au primit hotărâre negativă. Hotărâre judecătorească. Argumente juridice există şi pentru pro şi pentru contra. Dar bietul om, victimă a confuziei legislative, cum să respecte o asemenea hotărâre?
Apropo de tema de mai sus, tocmai a apărut în presă o hotărâre dată într-o cale de atac, în care doi judecători resping cererea, cu argumente juridice, iar al treilea, făcând opinie separată, aduce argumente juridice la fel de puternice, invers. Va să zică, judecătorii înşişi, în căile de atac, analizează şi comentează hotărârile colegilor, iar concluziile nu sunt întotdeauna cele mai convingătoare nici chiar în interiorul sistemului.
Altfel, nici nu cred că judecătorii sunt nişte personalităţi atât de fragile încât să cedeze psihic la orice vorbă critică. Iar CSM şi Inspecţia Judiciară ar trebui să se ocupe de problemele majore ale justiţiei, nu să facă poliţia presei şi a publicităţii.
Dacă gura lumii slobodă nu o poţi închide nicicum, boscorodeala motivată nici atâta.
_____________________________
Jud. Gheorghe MOROŞANU
nihilsinegeo@yahoo.com
