Georghe Ciupercă, biciclistul de cursă lungă

l astăzi, la 73 de ani, porneşte într-o nouă călătorie prin Europa

I se umezesc ochii şi începe să i se simtă un tremur în voce ori de câte ori rememorează ceva drag inimii sale, dar e la fel de emoţionat şi când se urcă pe bicicletă. În Piatra-Neamţ îl cunoaşte mai toată lumea sau ar trebui, oricum, căci zilnic îl vedem pedalând prin oraş sau luând-o uşor spre Bicaz. Gheorghe Ciupercă are 73 de ani, şi de 52 de ani îşi petrece viaţa pe bicicletă. Iar pasiunea lui s-a transformat într-un adevărat stil de viaţă.

Astăzi, de dimineaţă, el pleacă într-o călătorie la Londra, în ca-pitala britanică, unde îl aşteaptă prietenul lui bun şi companion de drum, Cezar Nasuescu. E, la fel, pietrean, numai că locuieşte la Londra, are 54 de ani şi o pasiune la fel de mare pentru bicicletă ca şi amicul lui, Gheorghe Ciupercă. Odată revăzuţi la Londra, cei doi prieteni vor avea timp patru zile să pună la punct detaliile unui turneu prin Europa, călare pe bicicletă, al cărui punct de sosire va fi la Piatra-Neamţ.

Nu este prima tură pe care biciclistul Gheorghe Ciupercă o face de la Londra spre Piatra-Neamţ şi ce însumează cam 3.000 de kilometri de pedalat, pe care îi face în cam 30 de zile. Istoria lui pe două roţi însumează 52 de ani, perioadă în care pasiunea i-a fortificat atât trupul cât şi mintea. „La 8.30 mă voi urca în avion pentru Londra, bineînţeles cu bicicleta la cală. Acolo voi sta patru zile la prietenul meu Cezar, după care vom porni împreună, pe biciclete, spre Piatra-Neamţ. De la Londra vom lua feribotul până la Rotterdam, iar de acolo Amsterdam – Berlin. În Berlin, fac menţiunea, că voi avea ocazia ca, după 40 de ani, să vizitez şi eu poarta Brandenburg. Apoi mergem spre Praga – Bratislava – Viena – Budapesta – Oradea – Piatra-Neamţ“, spune Gheorghe Ciupercă.

Nicio călătorie cu bicicleta, fie că e prin ţară sau prin străinătate, nu e lăsată la voia întâmplării, Gheorghe Ciupercă păstrând mereu un jurnal exact cu toate aventurile sale din fiecare zi de pedalat. Prima oară s-a urcat pe bicicletă la 17 ani şi spune că de atunci aceasta a devenit harul lui, după cum îi place să se exprime. Însă n-a avut parte prea mult de prima bicicletă, pe care şi-a luat-o din salariu, la care păstrează şi acum factura. În noiembrie ‘63 i-a fost furată. La revenirea din armată, în 1966, a făcut efortul să-şi cumpere o altă bicicletă, căci dragostea pentru pedalat se declanşase deja în el şi nu mai avea remediu. Cu cea de-a doua bicicletă a făcut primul tur prin ţară.

Are un kilometraj de 500.000 de kilometri

Primul tur cu bicicleta pe care l-a făcut Gheorghe Ciupercă a fost în ‘66, în ţară. A pornit din Ploieşti spre Târgovişte – Piteşti – Vâlcea – Sibiu – Făgăraş – Braşov şi înapoi la Piatra-Neamţ. Un an mai târziu a făcut şi prima calătorie de la Piatra-Neamţ la mare.

Iubeşte natura, drumurile lungi şi marea, unde ajunge, pe bicicletă, aproape în fiecare an şi se cazează mereu la acelaşi hotel. În al doilea an când a mers la mare, în ‘68 i-a fost iar furată bicicleta. Un an mai târziu şi-a cumpărat o cursieră, pe care a rodat-o pe drumul spre litoral, iar până în 1977 a tot făcut tururi prin ţară. În 1978 a ieşit pentru prima dată cu bicicleta în afara ţării, făcând un tur al ţărilor socialiste: Ungaria – Cehoslovacia – Polonia – România. În ‘80 a ieşit din nou pe acelaşi traseu, adăugând la ţările văzute de pe bicicletă şi RDG. Anul 1984 marchează pentru Gheorghe Ciupercă primul traseu pe Transfăgărăşan, pe care l-a făcut apoi de încă patru ori, până în 2004, când avea 61 de ani. În anii 1990 – 1991 a luat o pauză, forţat de îndatoririle de părinte. În acei ani şi-a însurat cei doi băieţi, care acum au 48 respectiv 49 de ani.

A revenit în şa în ‘92, când a făcut un tur mai lung, însumând Bucureşti – Bulgaria – litoral şi apoi Chişinău, Republica Moldova. Între 2007 şi 2010 plimbările lui au constat în trasee prin întreaga ţară şi mai ales pe litoralul Mării Negre, iar în 2012 a consemnat în jurnalul său de călătorii prima vizită la prietenul Cezar, în Londra, şi întoarcerea pe bicicletă până acasă. În prima zi a pedalat 140 de kilometri. „În 2014 m-am dus iar la ştioalnă, la mare, iar de pe litoral am făcut turul României, prin Bucureşti, Roşiorii de Vede, Caracal, Craiova, Turnu-Severin, Herculane, Caransebeş, Lugoj, Timişoara, unde am un megieş din copilărie – Mihai Cristale. Am continuat spre Arad, Oradea, Satu Mare, Sighetu Marmaţiei, Mestecăniş, Câmpulung, Gura Humorului, Suceava şi Piatra-Neamţ. În 2015 am făcut traseul Braşov – Câmpulung Muscel – Piteşti – Găieşti – Bucureşti – Lehliu. Pe traseu m-am întâlnit cu o belgiancă ce vizita România pe bicicletă, avea 35 de ani. Am mers împreună o perioadă de drum, dar nu ne-am înţeles la discuţii, că ea vorbea pe limba ei, eu pe a mea. Ca o paranteză, vreau să spun că în cei 32 de ani de muncă am făcut naveta cam 12 kilometri pe zi, timp de opt luni pe an. Asta ar veni 21 de ani de muncă continuă, deci 36.000 de kilometri de mers cu bicicleta.“

„Bicicleta a fost şi este viaţa mea“

Bicicleta şi natura sunt cele mai dragi noţiuni din viaţa biciclistului Gheorghe Ciupercă, iar ultimii 52 de ani de ele se leagă. De-a lungul peregrinărilor sale prin ţară sau în străinătate, a adunat amintiri cât pentru două vieţi.

Îşi aminteşte că într-una din călătoriile sale prin ţară, a poposit peste noapte (niciodată nu merge cu bicicleta noaptea) la Răcăciuni. A căutat o pensiune, dar fiind prea scumpă pentru câţi bani mai avea la el, a căutat o altă soluţie să înnopteze. S-a îndreptat spre Gară, sperând că-şi poate petrece noaptea acolo, dar ce a găsit l-a dezamăgit. Gara era de fapt o haltă părăsită, cu geamurile sparte, aşa că nici vorbă să poată înnopta acolo. Într-un final, spre înserat a bătut la poarta unei case şi a cerut găzduire. Proprietarul s-a arătat cam suspicios şi cu greu s-a învoit să-l adăpostească peste noapte, în duba din faţa curţii. Numai că se ridica o altă pro-blemă, podeaua dubiţei era toată denivelată. I-a cerut proprietarului două scânduri să-şi pună sub el, însă acesta a găsit o altă rezolvare. I-a adus o furcă plină cu trifoi proaspăt, iar nevasta proprietarului i-a dat o pătură şi o pernă, astfel că biciclistul nostru a dormit ca un prunc.

Anul acesta, după ce se întoarce din Londra, vrea să facă o nouă tură pe litoral, căci ar aniversa 43 de ani de când merge neîntrerupt la mare, dar şi-a propus să revină şi la omenosul proprietar din Răcăciuni, să-l salute.

„Bicicleta a fost şi este viaţa mea. Iubesc două lucruri în viaţă, bicicleta şi natura, în care am deplină încredere, indiferent că am mers pe soare, pe ploaie, ori pe ger. În tinereţe făceam peste 10.000 de kilometri pe an, dar acum să zic că fac maxim 8.000, pe zi sunt în stare să fac 200 de kilometri. Dar nu kilometrii sunt importanţi pentru mine, ci nedespărţirea de bicicletă. Când plec într-o călătorie nu iau prea mult bagaj cu mine, colegul meu Cezar cară cortul. Oriunde merg, merg cu bicicleta, pe jos nu prea mă îmbii. E născut în mine harul acesta. Îmi amintesc că în primul an în care am mers pe Transfăgărăşan am tras un frig crunt, dar în al doilea an m-am învăţat şi m-am echipat corespunzător. În alt an m-a prins o chiciură rece şi m-am adăpostit sub o stâncă, cine mă vedea zicea că-s nebun. Dar niciodată nu am renunţat la bicicletă, indiferent ce vreme am prins pe drum. Cred că voi sta călare pe bicicletă până în ultima clipă a vieţii mele“, spune Gheorghe Ciupercă.

De la trotinetă la bicicletă

Gheorghe Ciupercă povesteşte că dragostea pentru două roţi s-a născut pe când avea doar 13 ani. Atunci tot ce îşi dorea era o trotinetă, un vis prea scump ţinând cont că mai avea patru fraţi şi trei surori, el fiind cel mai mic dintre ei.

„De la 13 ani aveam dragoste pentru două roţi. Am zis că strâng bani să-mi iau o trotinetă, dar n-am reuşit. Şi atunci, un vecin cu şase ani mai mare ca mine mi-a făcut o trotinetă dintr-o scândură. Am avut-o până la 17 ani, când m-am angajat strungar şi din prima leafă am reuşit să-mi cumpăr o bicicletă «Carpaţi», cum era atunci. Am şi acum factura“, îşi aminteşte biciclistul pietrean.

Fiindcă pensia nu e cine ştie ce, dar pasiunea lui nu cunoaşte limite, Gheorghe Ciupercă a primit, de multe ori, sprijin financiar de la prietenii săi, care îl încurajează în călătoriile sale. În ultimi ani s-au implicat şi autorităţile pietrene în susţinerea lui financiară şi nu uită să le mulţumească de fiecare dată pentru gestul lor. Cu bani sau fără, cert e că Gheorghe Ciupercă iubeşte bicicleta aşa cum un părinte îşi iubeşte copilul şi nu poate trăi fără ea, iar stilul lui de viaţă, boem şi sănătos, ar trebui să fie un exemplu pentru noi toţi.

(Ioana CALIŢCHO)