Achiziţionarea unei icoane de valoare poate reprezenta o moda-litate sigură de plasare a banilor astfel încât aceştia să nu poată fi luaţi de firmele specializate în recuperări sau de Fisc. Există, astfel, bunuri de care un om nu se poate despărţi, indiferent de datoriile pe care le are şi de dorinţa creditorului. Anul trecut, unii din cei care dispun de bani s-au gândit că este timpul să investească inteligent, în bunuri protejate legal de „furia“ portăreilor. Ne referim la câţiva afacerişti şi un consilier local care, în 2015, au achiziţionat icoane de lux cu preţuri cuprinse între 1.000 şi 5.000 de euro. Unii au luat mai multe, „donându-le“ apoi rudelor şi punând astfel deoparte importante sume pe care le pot recupera oricând, doar scoţând la vânzare respectivele obiecte bisericeşti. Nu este vorba despre icoane de patrimoniu, ci icoane realizate manual, ferecate în aur şi argint, cu pietre (semi)preţioase şi cu certificate de calitate oferite de producătorii europeni.
„Portiţa“ din Codul de Procedură Civilă
Investiţia într-o singură icoană, de câteva mii sau chiar zeci de mii de euro (icoane vechi ruseşti sau greceşti îmbrăcate în argint) sau într-un crucifix confecţionat din pietre sau metale preţioase îl poate asigura pe proprietar de faptul că niciodată nu va cunoaşte sărăcia lucie. Şi nu din motivul că respectivele obiecte religioase ar fi făcătoare de minuni şi l-ar proteja pe proprietar de astfel de „surprize“, ci datorită faptului că legea românească (mai precis Codul de Procedura Civilă) nu permite unui creditor să valorifice respectivul bun pentru stingerea creanţei. În cazul în care există însă mai multe obiecte de cult religios de acelaşi tip (mai multe icoane sau crucifixe), instanţa ar putea să hotărască în locul po-sesorului ce bunuri îi vor rămâne şi ce bunuri vor stinge datoria. Adică, dacă aveţi în casă trei icoane, din care două simple şi una foarte scumpă, în mod sigur va fi confiscată cea mai scumpă. De aceea este recomandabil ca, în momentul în care este iminentă intrarea în incapacitate de plată a posesorului, acesta să se asigure de faptul că va rămâne în proprietatea lui cea mai valoroasă dintre icoane sau cel mai valoros crucifix (pe celelalte le poate înstrăina).
Exisă însă şi alte bunuri care pot fi păstrate de debitor. Spre exemplu, bunurile de uz personal (haine, săpun etc.) sau casnic (oale, cratiţe etc.), strict necesare debitorului şi familiei sale, intră în aceeaşi categorie a bunurilor care nu pot fi executate silit. În plus, bunurile care servesc la exercitarea meseriei debitorului nu pot fi supuse executării silite decât numai în lipsa altor bunuri urmăribile.
Noul Cod de Procedură Civilă specifică, la articolul 406, că „nu pot fi supuse executării silite bunurile de uz personal sau casnic strict necesare debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel; alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de două luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recoltă, animalele destinate obţinerii mijloacelor de existenţă şi furajele necesare pentru aceste animale; combustibilul necesar de-bitorului şi familiei sale socotit pentru trei luni de iarnă; inventarul agricol, inclusiv animalele de muncă, furajele pentru aceste animale şi seminţele pentru cultura pământului, în afara de cazul în care asupra acestor bunuri există un drept de gaj sau privilegiu pentru garantarea creanţei“.
Credinţă pe bani frumoşi
Pe piaţa de profil din ţară, icoanele din argint, mari, au preţuri ce pleacă de la 500 de lei. De exemplu, o icoană aurită cu Maica Domnului de la Athos, având dimensiunile 255 x 150 mm, făcută în Grecia, cu argint 925, care deţine sigiliul producatorului, certificatul de calitate şi marcajul cantităţii de argint, se vinde cu 799 de lei.
La magazinul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, o icoană mare cu Maica Domnului şi Pruncul, ferecată în argint, costă 2.100 de lei, iar una cu catapeteasma Maicii Domnului (103 x 73 cm, pictată, aurită şi argintată) face 11.480 lei. La magazinul ortodox de obiecte bisericeşti, o icoană pentru Iconostas, cu Maica Domnului (pictată manual, ferecată în argint, cu foiţă de aur şi pietre semipreţioase) are preţul de 20.000 de lei. De asemenea, la librăria bizantină, o icoană cu Iisus Hristos Pantokrator (40 x 62 cm), pictată pe lemn, costă 8.370 de lei.
Majoritatea celor care vor să îşi investească economiile într-o icoană de mare valoare, care, aşa cum spuneam (dacă este singura din proprietatea debitorului) nu poate fi executată silit, apelează la casele de licitaţii. În străinătate, anul trecut, vedeta licitaţiei de la Sotheby’s a fost icoana „Madona şi Pruncul cu şase îngeri“ executată pe la 1350 de Pseudo Dalmasio degli Scannabecchi, evaluată la 250.000 de dolari şi adjudecată cu aproape 800.000 de dolari.
În România, dintre cele cinci case de licitaţii care organizează şedinţe regulat, doar una (Alis), are secţiune permanentă de icoane. Accidental, asemenea lucrări apar şi în licitaţiile de la Goldart.
„Cele mai căutate sunt, în continuare, icoanele ruseşti cu riză de argint şi email, al căror preţ poate urca până la 2.000 – 3.000 de euro, rarisim mai mult. Cele mai vechi lucrări sunt dinsecolul 19, fie că sunt icoane pe lemn sau pe sticlă. Deci nu sunt foarte valoroase, nu se compară cu vechile icoane ruseşti sau cu cele bizantine. Iar majoritatea sunt ciobite şi nu mai ai cum să faci restaurare în cazul icoanelor pe sticlă. Am avut o icoană care s-a vândut cu 8.000 de lei. A fost o icoană grecească, într-adevăr o raritate, datând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea“, a explicat un colecţionar pietrean.
Anul acesta, la licitaţie urmează să fie scoasă o veche icoană bizantină, lucrată în mozaic aurit, care provine dintr-o colecţie macedo-română. Icoana o reprezintă pe Sfânta Elena, este lucrare de patrimoniu, nu poate fi vândută în străinătate, iar preţul porneşte de la 40.000 de euro.
(Mihai SAVA)
