Pensiile a peste 2.600 de vârstnici sunt dijmuite, lună de lună, pentru recuperarea unor datorii pe care aceştia le înregistrează la diferite instituţii bancare, la Fisc, la serviciile de taxe şi impozite locale, la furnizorii de utilităţi, la asociaţiile de proprietari, ori chiar faţă de propriile rude (pensii de întreţinere).
Sumele poprite în această lună, în baza unor hotărâri judecătoreşti sau titluri executorii, însumează 515.088 de lei. Altfel spus, în medie suma reţinută unui datornic de vârsta a treia este 190 de lei.
„În relaţia pensionarilor cu diverse organe de executare (executori judecătoreşti, Administraţia Finanţelor Publice, consilii locale etc.) Casa Judeţeană de Pensii are rolul de terţ poprit, după înfiinţarea popririi aceasta având obligaţia să plătească, de îndată sau după data la care creanţa devine exigibilă, organului fiscal, suma reţinută şi cuvenită, în contul indicat de organul de executare, şi să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înştiinţând despre aceasta organul de executare. Cele mai frecvente motive pentru care se fac popriri sunt hotărâri judecătoreşti, credite şi dobânzi restante la bănci şi Casa de Ajutor Reciproc, impozite şi taxe locale, amenzi, facturi la întreţinere neplătite de la asociaţiile de proprietari, debite restante comunicate de unităţi pentru foştii salariaţi, actuali pensionari, pensii de întreţinere copii sau soţi. Reţinerea din drepturile de pensie se face prin respectarea dispoziţiilor din Codul de procedură civilă, acolo unde se specifică limitele urmăririi veniturilor băneşti“, a precizat Oana Fodor – purtător de cuvânt al Casei Judeţene de Pensii.
Potrivit prevederilor legale, pensiile acordate în cadrul sistemului asigurărilor sociale pot poprite cu respectarea unor limite: până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii, respectiv până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii. Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea nu poate depăşi jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel. Dacă veniturile debitorului sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai sumele ce depăşeşte jumătate din acest cuantum. (Liviu ILIE)
