Când vine vorba despre ministerul/ministrul justiţiei, toţi judecătorii şi grefierii au aceeaşi vorbă: Domnul ministru Stoica: el ne-a mărit salariile, el ne-a dat gratuitate la cărţi juridice, el ne-a dat facilităţi la redactarea hotărârilor şi altele.
Iar după?
De la profesorul Stoica încoace nu am mai avut un mi-nistru care să se intereseze cât de cât de judecători şi de grefieri, să-i consulte, să arate că îi pasă de ei.
De justiţiabili nici atâta.
S-a instituit o procedură care i-a înnebunit pe toţi (judecători, grefieri, justiţiabili, avocaţi) s-a inventat o mediere care nu face decât să amplifice birocraţia, s-a emis o ordonanţă de timbraj care îi spoliază pe oameni – nimic pentru uşurare, simplificare, facilitare, apropiere a justiţiei de cetăţean, da nimic! Cât priveşte dialogul judiciar între judecători şi justiţiabili, el a fost aproape eliminat, înlocuit prin hârtii compuse de alţii, „de sus“, astfel ca nimeni să nu mai înţeleagă nimic.
Această realitate cruntă a îndepărtării cosmice a justiţiabilului de lucrătorii din justiţie reflectă o boală generală a societăţii româneşti: lipsa completă a legăturii între cei de sus şi cei de jos. Trăim în lumi absolut paralele, pentru nici o măsură nu se face o consultare populară, nici măcar simulată, legile nu le elaborează Parlamentul, ci guvernul ca ordonanţe, în orice materie, ordonanţe pe care parlamentarii nici nu le supun aprobării ulterior.
Aşa fiind, revin cu întrebarea: Al cui este Ministrul Justiţiei? Dacă nu este al nostru, judecători, grefieri, arhivari – asta am stabilit fără dubiu – următoarea variantă ar fi că este al partidului care l-a numit. Dar am avut un MJ anterior care a schimbat partidul sau/şi a renunţat chiar la partid, doar ca să rămână acolo. Acesta al cui era? Poate al preşedintelui care
l-a confirmat, cine ştie?
Eu, ca şi colegii mei, încă mai aştept un ministru care să fie şi „al nostru“.
Actualul a atins performanţa de a fi al nimănui.
______________________
Jud. Gheorghe MOROŞANU
nihilsinegeo@yahoo.com
