„Itinerarii spirituale la Muntele Ceahlău“ este titlul unui volum apărut de curând la Editura „Cetatea Doamnei“ din Piatra-Neamţ, ca rezultat al unui proiect iniţiat şi desfăşurat anul trecut de Direcţia de Administrare a Parcului Naţional Ceahlău, sub atenta coordonare a lui Daniel Dieaconu.
Este un volum care atrage cititorul în primul rând prin calitatea grafică, dar şi prin modul în care sunt prezentate informaţiile, textele fiind însoţite de fotografii şi ilustrate vechi. „Ne-am dorit să aducem o modestă contribuţie la definirea Ceahlăului ca un munte sacru al dacilor, şi de asemenea, ca un munte sfânt al românilor. Astfel, pe lângă mituri şi legende am adăugat vechi tradiţii despre viaţa creştină, de la bătrânii sihaştri şi până la lăcaşurile de cult monahale, completând legenda cu faptul istoric. Vor fi prezente în paginile acestei cărţi vechile tradiţii despre întemeierea schiturilor şi mănăstirilor Ceahlăului, alăturându-le documente istorice, astfel, contribuind la închegarea unei istorii a vieţii creştine pe aceste meleaguri“, mărturiseşte Daniel Dieaconu, în deschiderea volumului.
În cuprinsul cărţii sunt redate imagini şi scurte istorii ale actualelor sau fostelor lăcaşuri de cult ridicate pe Muntele Ceahlău şi în localităţile de pe Valea Muntelui: biserica din Farcaşa, cea din Bistricioara, biserica de la Gura Largului, biserica din lemn din satul Schit, biserica din Chirţenie, încheind cu Mănăstirea Petru Vodă şi cea de pe Ceahlău.
Un capitol aparte este dedicat istoriei şi tradiţiilor de la poalele Ceahlăului, fiind oferite cititorilor detalii despre oameni şi întâmplări care au marcat acele locuri. Într-un alt capitol sun prezentate date şi mărturii despre locurile în care au vieţuit pustnicii.
„Gheorghe Iacomi afla de la bătrânii călugări de la Mănăstirea Durău, în anul 1952, despre viaţa sihaştrilor de odinioară: În goluri de munte mai vieţuiau aici sihaştri prin codri, unde-şi găseau o scorbură, o peşterucă, ori făceau o curătură şi ridicau un adăpost; o chiliuţă cu temelie de lespezi, cu pereţii din lemn rotund şi acoperiş din coaja copacilor şi cetină. Dar nu le lipseau o carte, mătăniile şi o iconiţă. Îşi făceau toate uneltele trebuitoare din lemn, deschideau cărări spre izvoare, umblau pădurile după hrană: melci, ierburi, poame, ce le dădea pădurea!“.
Volumul este completat cu o serie de hărţi puse la dispoziţie de Direcţia de Administrare a Parcului Naţional Ceahlău şi de Daniel Dieaconu.
(Sabina DAMIAN)
