l romaşcanul, care este condamnat la patru ani de închisoare, pentru luare de mită, a dat în judecată Statul Român şi a câştigat procesul la CEDO l el s-a plâns de condiţiile proaste de detenţie
Romaşcanul Gheorghe Enăşoaie, fost comisar la Garda Financiară, condamnat la patru ani de puşcărie, cu executare, pentru luare de mită, a dat în judecată Statul Român, la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), şi a câştigat daune morale de 3.000 de euro, pentru că s-a umplut de purici în detenţie. Decizia CEDO a fost dată pe 14 octombrie, după ce, pe 18 mai 2012, Enăşoaie a reclamat că i-au fost încălcate drepturile omului, în perioada în care se afla în arest preventiv. În esenţă, finanţistul romaşcan le-a atras atenţia judecătorilor europeni că, în Penitenciarul Bacău, fumătorii nu erau separaţi de nefumători, când era dus cu duba la instanţă nu avea destul aer, iar în închisoare a luat purici pe care nu avea voie să-i omoare, chiar dacă ar fi cumpărat, din propriul buzunar, produse de dezinsecţie.
La puşcărie nu-i ca la hotel
Enăşoaie, în vârstă de 54 de ani, a fost arestat pe 29 septembrie 2011, pentru luare de mită, în urma unui flagrant făcut de ofiţerii anticorupţie, flagrant care s-a lăsat cu arestarea altor doi finanţişti, printre care inclusiv fostul şef al Gărzii Financiare Neamţ (Constantin Nistor). Oamenii legii au probat că, în loc să-şi facă treaba şi să-i sancţioneze pe cei care încălcau legea, comisarii de la Gardă luau şpagă ca să „închidă ochii“. Faptele i-au costat câte patru ani din viaţă, perioadă pe care şi-o vor petrece în regim de detenţie.
În plângerea adresată CEDO şi admisă de magistraţii europeni, Enăşoaie a reclamat următoarele: „În centrul de detenţie de la Bacău reclamantul a avut de împărţit o celulă cu fumători, chiar dacă el a fost un non-fumător şi suferea de o boala de inimă. El nu a putut să se odihnească pentru că ceilalţi deţinuţi fumau continuu, de la ora 07.00 la 14.00, iar celula era acoperită de un fum gros. Celula nu avea suficient mobilier şi reclamantul nu a avut umeraşe pentru haine, nici rafturi şi dulapuri. Hainele trebuia să fie puse pe podea, sub paturi, în cazul în care se făcea curăţenie. Băile nu erau compartimentate, grupurile sanitare nefiind separate de zona în care se spălau deţinuţii. În plus, celula a fost umedă şi avea doar 15 metri pătraţi suprafaţă“. De asemenea, în aceeaşi plângere admisă de CEDO, finanţistul romaşcan a mai reclamat că, în celulă, avea doar 50 de metri cubi de aer şi şase paturi, în condiţiile în care erau zece deţinuţi. „Produsele de curăţare şi dezumidificare materiale au fost furnizate de familia sa, în lipsa oricărei acţiuni din partea autorităţilor penitenciare. Celula nu s-a încălzit în sezonul rece şi, ca urmare a frigului extrem, reclamantul a trebuit să ceară familiei sale să-i ofere lenjerie de pat pentru a se încălzi. De asemenea, celula a fost infestată cu purici, păduchi, ploşniţe şi ţânţari, dar deţinuţii nu aveau voie să o dezinfecteze, chiar dacă ar fi cumpărat produse de dezinsecţie pe banii lor“, se mai arată în aceeaşi sentinţă CEDO.
Umbla murdar şi nebărbierit
Condamnatul romaşcan a mai reclamat la CEDO următoarele:
1. Nu avea unde să-şi spele hainele şi să le usuce, motiv pentru care a trebuit să umble cu haine murdare şi ude.
2. Lenjeria de pat furnizată de reprezentanţii penitenciarului nu putea fi folosită, nu era potrivită pentru perioada din an în care o primea şi nu a fost schimbată, niciodată, pe parcursul detenţiei sale.
3. Apa caldă era disponibilă de două ori pe săptămână, timp de două ore, prin urmare nu toţi deţinuţii apucau să se spele.
4. Nu a putut să-şi radă barba zilnic şi nu a avut acces la frizer, iar articole de toaletă nu a primit şi a trebuit să-şi cumpere BIC-uri de ras din banii proprii.
5. Mancarea a fost bună, dar insuficientă şi servită în condiţii neigienice, de către alţi deţinuţi care nu purtau mănuşi, iar tacâmurile şi farfuriile erau ruginite şi murdare.
6. Celula nu avea masă şi scaune pentru ca deţinuţii să poată sta şi să-şi aşeze tăvile cu mâncare.
7. A fost scos din celulă, la plimbare, doar de două ori pe săptămână, timp de treizeci de minute, iar în curtea închisorii se aflau, la plimbare, până la 20 de deţinuţi.
8. Curtea era acoperită cu o plasă de metal, pe o suprafaţă de 25 de metri pătraţi.
9. Nu avea facilităţi la toaletă şi nu vedea, decât foarte rar, lumina soarelui.
10. A fost transportat la, şi de la instanţă, la un loc cu fumătorii, în condiţiile în care el nu mai fuma.
Replica Guvernului
Statul Român a adus propriile argumente şi a solicitat ca plângerea lui Enăşoaie să fie respinsă. Avocaţii care au reprezentat Guvernul au susţinut că deţinutul stătuse într-o celulă cu doar patru paturi, care era încălzită şi ventilată. De asemenea, facilităţile sanitare erau asi-gurate, în afara celulei, dar accesibile pentru toată lumea 24 de ore. Au mai fost menţionate şi următoarele contraargumente:
1. Deţinuţii au acces la un duş, o chiuvetă şi o toaletă, care sunt separate de restul băii. Lor li se permite să facă duş şi să-şi spele hainele de două ori pe săptămână.
2. În Penitenciarul Bacău, Enăşoaie a stat în şase celule diferite, iar de cinci ori a fost la infirmerie.
3. Din noiembrie 2011 până în mai 2012, reclamantul a stat în celule cu 23 de paturi, opt paturi, nouă paturi şi şase paturi.
4. Toate celulele de detenţie au încălzire centrală, grupuri sa-nitare, ferestre, energie electrică şi au fost mobilate, iar paturile au saltele, perne, lenjerie de pat şi pături. Deţinuţii, de asemenea, pot primi lenjerie de pat de la familiile lor.
5. Deţinuţii au avut acces nelimitat la apă rece şi acces la apă caldă în fiecare zi, pe baza unui sistem de rotaţie pre-aprobat.
6. Celulele au fost încălzite, zi cu zi, în timpul sezonului rece, de la 05.00 la 09.30 şi între 19.00 şi 23.00.
7. Spaţiile de deţinere sunt dezinfectate, de trei ori pe an, sau ori de câte ori este necesar, de către contractori de specialitate. În plus, deţinuţilor li s-au dat materiale de curăţare şi aceştia aveau o datorie legală de a face curăţenie şi/ sau dezinsecţie în celule. Totodată, celulele erau prevăzute cu articole de toaletă de igienă personală; începând din decembrie 2011 fiecare individ fiind obligat să semneze pentru articole de toaletă primite.
8. Există celule atribuite exclusiv deţinuţilor nefumători.
9. În momentul în care a fost transferat la Penitenciarul Bacău, Gheorghe Enăşoaie a declarat că a fost fumător, iar pe 16 decembrie 2011 şi 8 mai 2012 a cumpărat ţigări, iar pe 13 decembrie 2011 a cumpărat mai multe brichete.
A cerut daune de 6.000 de euro
În sentinţa CEDO se mai arată că fostul finanţist a cerut Statului Român daune materiale de 1.000 de euro şi daune morale de 6.000 de euro. „El a susţinut că suma pretinsă cu titlu de prejudiciu material este pentru a acoperi costurile medicaţiei sale, ţigările şi materialele de curăţare folosite la deparazitarea celulei sale. Reclamantul a pretins, de asemenea, 225 de euro, pentru costurile şi cheltuielile suportate în legătură cu reprezentarea juridică a acestuia în faţa CEDO. El a prezentat o factură de 1.000 de lei româneşti, apro-ximativ 225 euro, pentru onorariul avocatului“, mai este precizat în sentinţa CEDO, dată pe 4 noiembrie.
Judecătorii europeni au hotărât, după ce au administrat toate probele din dosar, că Enăşoaie trebuie să primească daune de 3.000 de euro: „Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă, următoarele sume, care urmează să fie convertite în valuta naţională a respondentului de stat la rata aplicabilă la data plăţii: 3.000 de euro, plus orice taxă care poate fi percepută, cu titlu de prejudiciu moral; 225 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli“.
(Mihai SAVA)