l în anul şcolar precedent, aproape 500 de copii au renunţat la şcoală l părinţii iresponsabili riscă închisoarea pentru îngrădirea dreptului la educaţie, însă nimeni nu se oboseşte să-i cerceteze
Abandonul şcolar, datorat sărăciei, prejudecăţilor ori, pur şi simplu, indolenţei unor părinţi iresponsabili, reprezintă un fenomen care a luat o amploare îngrijorătoare. O relevă toate studiile, inclusiv cele oficiale. Însă atunci când se pune problema să lupte împotriva abandonului şcolar, autorităţile dau dovadă doar de multă neputinţă.
Anul trecut, aproape 500 de copii din Neamţ au abandonat studiile. Ei bine, deşi Legea Educaţiei, ba chiar şi Codul penal prevăd sancţiuni pentru părinţii care nu-şi mai trimit copiii la şcolă sau, mai grav, îi împiedică să înveţe, nimeni nu este tras la răspundere.
Inspectoratul Şcolar organizează acţiuni
Principalii vinovaţi pentru abandonul şcolar sunt părinţii acestor copii. Unii au ca scuză nivelul coborât de trai, însă câţi dintre asemenea părinţi nu stau prin crâşme în loc să cumpere haine şi rechizite copiilor? Şi atunci, ar trebui să intervină autorităţile care să-i oblige să nu-şi priveze copiii de un drept fundamentat. În funcţie de instrumentele legale pe care le au la dispoziţie, se înţelege.
În ceea ce priveşte Inspectora-tul Şcolar, reprezentanţii acestora ne-au pus la dispoziţie datele primare de la care am pornit acest demers jurnalistic. Potrivit documentului care ne-a fost remis, în anul şcolar 2016-2017 au fost în abandon şcolar 497 de elevi; dintre care 232 de la şcoli din me-diul urban şi 265 de la şcolile din mediul rural. Majoritatea celor care nu au dat deloc pe la şcoală (pentru că numărul celor care trec din când în când pe la cursuri, iar apoi sunt ajutaţi de profesori să promoveze, este mult mai mare) sunt elevi de liceu – 326, însă nu lipsesc nici abandonurile şcolare în clasele primare şi gimnaziale – 181 de cazuri.
Când vine vorba despre implicare, aflăm, printre altele, că „au fost realizate pe raza municipiilor Piatra-Neamţ şi Roman, în parteneriat cu Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Neamţ şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ, cinci acţiuni pe linia prevenirii absenteismului şi abandonului şcolar (la care au participat şi reprezentanţii ai ISJ Neamţ), fiind identificaţi 154 de elevi. Au fost înaintate adrese de informare către şcolile de provenienţă a elevilor; unităţile de învăţământ au asigurat suportul de consiliere pentru elevi şi părinţi“.
Autorităţile locale închid ochii
Potrivit Legii Educaţiei, autorităţile publice locale sunt cele care au posibilitatea să-i ardă la buzunare pe părinţii copiilor care nu vin la şcoală. Primarii au dreptul să împuternicească persoane din primării care, la sesizarea şcolilor, să decidă dacă se impune amendarea părinţilor sau obligarea lor la muncă în folosul comunităţii. Însă, din varii motive, nu se întâmplă aşa. „Sunt mai multe situaţii. În primul rând, sunt copii ai căror părinţi pleacă în străinătate iar ei rămân în grija bunicilor. Ce să fac, să-i amendez pe bătrâni, care oricum nu-i pot struni pe copii? Apoi, sunt cei care pleacă cu tot cu copii fără să facă formalităţile legale. În fine, ar mai fi cazul familiilor sărace. Ăstora nu am ce amenzi să le dăm, că oricum nu le pot plăti, iar la muncă în folosul comunităţii oricum vin pentru că primesc, majoritatea, ajutor social“, ne-a spus primarul unei localităţi rurale în care locu-iesc multe familii sărace, ale căror copii ajung rar sau deloc la şcoală.
Clemenţă penală
Mulţi dintre copiii care abandonează şcoala pot fi văzuţi de oricine în parcările marilor magazine ori în alte locuri „cu vad’’, cerşind. Periodic sunt strânşi de poliţişti şi trimişi pe la casele lor, părinţii sunt amendaţi degeaba, iar situaţia se repetă. Însă nimeni nu se oboseşte să-i cerceteze penal şi să-i condamne pe acei părinţi. Instrumentul juridic există: potrivit Codului penal, articolul 380, „împiedicarea accesului la învăţământul gene-ral obligatoriu se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă“.
De curiozitate, am căutat astfel de speţe pe portalul instanţelor de judecată. Rezultatul a fost năucitor: în toată ţara a fost pronunţată, de o instanţă din Prahova, o singură hotărâre judecătorească de condamnare a unor părinţi pentru că şi-au trimis copiii la cerşit, nu la şcoală. Iar pedeapsa aplicată a fost de-a dreptul „descurajantă“ două luni de închisoare cu suspendare. (Liviu ILIE)