Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
Căutam deunăzi nici nu mai ştiu ce prin casă. Ajunsesem la exasperare, aşa că am pus mâna pe lanternă şi am început să cotrobăi pe sub mobile. Ce-am găsit sub pat? O şosetă! O şosetă de-a mea, pe care o pierdusem de câteva zile. Cum ajunsese acolo, nu ştiu, dar ce gânduri mi-am mai făcut. Mi-am zis chiar că oi fi având vreun şoarec prin casă care, nenorocitul, îmi fură şosetele şi mi le cară sub pat. Ajunsesem chiar să cred cu tărie că şoseta aia n-avea cum să ajungă altfel acolo. E mâna şoricelului! Sau gura şoricelului! Sau coada şoricelului, că poate cară şosetele atârnate de coadă!
De fapt nu-i niciun şoricel. M-a lămurit George Simion cum stă treaba. Era un spiriduş!
"Nu ştiu dacă aţi realizat, dar în jurul nostru se întâmplă lucruri ciudate. Foarte ciudate. Cele mai ciudate! Sunt convins că nu doar mie mi se întâmplă şi sunt la fel de convins că nu e vorba de fenomene paranormale. Şi totuşi, dispar şi apar lucruri, fără vreo explicaţie logică. Asta până m-am gândit mai bine şi mi-am dat seama că nu poate fi vorba decât de nişte mici spiriduşi, a căror singură plăcere e să ne facă viaţa un calvar. Altfel, nu-mi explic ce se întâmplă în jurul meu.
Şi am identificat mai multe tipuri:
Spiriduşul şosetelor (Desperecheatus nocturnus) - fiinţă vicleană, care iese la vânat pe timp de noapte şi se hrăneşte cu plăcerea de a desperechea şosete. Este agil, acţionează cu sânge rece, fără să lase vreo urmă. Afli că te-a vizitat doar în momentul în care începi să înjuri pentru că nu găseşti perechea. Este printre cei mai perverşi şi încă nu s-au găsit soluţii pentru a-l anihila.
Spiriduşul telecomenzii (Dispărutus sin urmus) - fratele mai mic al spiriduşului şosetelor, îşi face simţită prezenţa când ţi-e lumea mai dragă: când ai găsit poziţia perfectă de stat în pat şi vrei să butonezi telecomanda. Ia-o de unde nu-i! Şi dă-i, şi caută, şi caută, şi enervează-te. O ascunde atât de bine, încât au fost cazuri în care nu s-a mai găsit niciodată, fiind nevoie de o nouă telecomandă, ceea ce nu-i neapărat o bucurie. De cele mai multe ori, însă, o găseşti, după ce ţi-ai pierdut poziţia perfectă şi nu mai ai chef de nimic.
Spiriduşul cheilor (Maestrum ascundum) - e poate cea mai enervantă specie de spiriduşi, efectele acţiunii lui fiind dezastruoase: stări de şoc, căderi psihice, depresii etc. Nimic nu-l satisface mai mult decât să te privească în timp ce îţi cauţi cheile. Şi, pe măsură ce priveşte cât mai mulţi oameni, aptitudinile lui se dezvoltă, transformându-se în ascunzătorul perfect. Nimeni nu ar trebui să aibă de-a face cu el!
Ar mai fi de menţionat spiriduşul vaselor (turnus chiuvetum), care are plăcerea bolnavă de a ridica un turn de vase în chiuvetă, spiriduşul hainelor (dulapum haoticum), care, cu o perversitate asemănătoare spiriduşului şosetelor, intervine fix atunci cănd cauţi un anumit articol vestimentar şi-l ascunde şi spiriduşul brichetelor (focus enervatum crizatum), pe care doar îl pomenesc, că m-am enervat instant doar când i-am scris numele.
Dani, copii credeţi în spiriduşi! Există şi sunt printre noi!"
Cred că l-ai uitat pe spiriduşul spiriduşilor, cel care-ţi ascunde telefonul în mâna pe care o ţii la propria ureche sau ochelarii pe nas... Oricum, dacă tot te-ai hotărât să-i demaşti şe spiriduşi, nu ai şi o soluţie să scăpăm de ei? Sau fiecare se descurcă după cum poate?
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
