Realitatea Media - A fi prevăzător este o exagerare?

Am auzit spunându-se (de către cei mai în vârstă, cu experienţă cum s-ar zice) că în viaţă trebuie să te aştepţi la ce e mai rău. Dacă într-adevăr vine necazul peste tine, te va găsi pregătit, vei şti cum să reacţionezi. Iar dacă vei fi ocolit de rele, cu atât mai bine.

După principiul: "să pui răul îninte"

Dacă ar fi să aplecăm urechea la acest sfat, ar însemna pentru început să ne facem tot felul de scenarii. Să ne imaginăm posibile năpaste care la un moment dat s-ar abate asupra noastră ori a celor dragi nouă. Sau altfel spus "să pui răul înainte". Si uite aşa ar trebui să ne întrebăm cum am reacţiona în caz că: ne-am pierde casa, ar muri cineva drag, am afla că avem o boală incurabilă, ne-am pierde serviciul şi lista nenorocirilor ar putea continua.

Oare dacă fiecare dintre noi am experimenta în minte aceste scenarii, am fi mai buni, mai îngăduitori cu ceilalţi, mai bogaţi sufleteşte, mai puţin materialişti? Dacă am câştiga chiar şi o singură virtute, ar însemna că merită încercat.

Ce-ai face dacă...

Au văzut filme în care atunci când personajul principal afla că mai are foarte puţin timp de trăit, îşi schimbă radical comportamnetul. Dacă era bogat, dintr-o dată i se făcea milă de cei săraci, dacă până atunci muncea prea mult sau vorbea urât cu colegii, dintr-o dată îşi amintea că mai are familie şi constata că cei din jurul lui au nevoie şi de o vorbă bună. În alte filme, persoanjele respective făceau o listă cu lucrurile pe care au amânat să le facă mergând pe principiul "şi mâine e o zi" sau cele pe care în mod normal nu le-ar fi pus în practică niciodată deoarece făceau parte din categoria "nebuniilor" sau a faptelor pe care un individ ajuns la o anumită vârstă, cu un anumit statut social şi profesional nu ar fi fost bine să le facă.

De obicei, atunci când ai o problemă, ai impresia că numai îţi merge rău, tot mai rău şi te întrebi de ce ai parte doar tu de toate nenorocirile. Fiecare dintre noi probabil a avut un moment în viaţă în care s-a răzvrătit împotriva divinităţii. Dar oare aşa trebuie să reacţionăm? Mai e timp şi pentru ură?

Un astfel de exerciţiu de imaginaţie cred că are doar părţi bune. Ne ajută să aprecime ce avem, atât cât avem, să ne schimbăm în mai bine (doar dacă ne recunoaştem propriile greşeli), şă-i întelegem şi şă-i ajutăm pe cei care trec prin perioade dificile, să reacţionăm eficient în situaţiile în care disperarea nu ajută la nimic.