Realitatea Media - Alexandra Ciobanu, designer auto: "Cei pasionaţi de ceea ce fac nu pot să îşi închidă uşiţa cu idei"

Se numeşte Alexandra Ciobanu, are 21 de ani şi este foarte preocupată de cum vor arăta viitoarele modele de autoturisme. Asta deocamdată. Pietreanca studiază designul la Facultatea de Arte Plastice şi Design "Ion Andreescu" din Cluj şi este câştigătoarea concursului „Dacia Logan a anului 2020”. Criteriile pe baza cărora s-a decis caştigătorul au fost creativitatea, calitatea grafică şi caracterul inovator al propunerilor.

Sursa de inspiraţie a tinerei artiste este zoologia, iar proiectul propus în cadrul concursului se numeşte Octopus. Forma vehiculului este futuristă, combustibilul folosit este apa, iar sistemul de propulsie are la bază electroliza.

Cel mai recent succes al Alexandrei este o bursă de studii la

Institutul European de Design, secţia Arte în domeniul Transportului

Auto. Pentru a onora cursurile, Alexandrei îi mai trebuie 5.000 de euro(taxa de înscriere) bursa câştigată acoperă doar taxa de studii (11.500 euro).

Reporter: De ce maşini şi nu floricele, peisaje sau dacă tot este vorba de design, de rochii?

Alexandra Ciobanu: Pentru că designul auto este o componentă complexă. Înglobeaza floricelele, peisajele, natura, designul vestimentar dacă vrei. Dar acestea, pentru mine, sunt doar pentru inspiraţie. Recunosc că încă desenez flori, animale, organisme vegetale, însă le desenez doar pentru a înţelege un mecanism, o idee, un principiu de funcţionare şi de construcţie, de rezistenţă, care mă ajută enorm ca inspiraţie în crearea obiectelor noi. E nevoie să observi lumea exterioară tot timpul, a nevoilor oamenilor şi a principiilor pe care aceştia funcţionează. Tocmai complexitatea acestei lumi mă fascineaza. Îmi place designul auto pentru că implică omul în centrul acţiunilor sale în primul rând, si o face atât corporal cât şi spiritual, lucru pe care celelalte domenii ale artei îl abordează doar în plan spiritual. Designul auto se ocupă de corpul omului, de nevoile acestuia de deplasare, de confort, de placere. La acest nivel, toate celelelate ramuri ale artei,(prin care marturisesc ca am trecut) sunt doar inspiraţie, sunt doar o rotiţa dintr-un complex mecanism care funcţionează tocmai pentru a servi aceste nevoi. Într-un ultim rând pot să spun că sunt fascinată de cunoaştere, îmi place să aflu cât mai multe despre felul de funcţionare a lucrurilor din diferite domenii, iar acest lucru îmi este posibil când mă documentez pentru forme noi.

Rep: Cum ai ajuns la design auto? De la ce ai plecat?

A.C.: Educaţia mea artistică a început in liceul de Arta Victor Brauner Piatra Neamţ. Din clasa a V-a am trecut prin multe domenii artistice, dacă pot sa spun aşa. Am facut icoane, pictură, desen, şi am absolvit liceul la secţie arte decorative- design textil(tapiserie). Înainte de terminarea liceului am descoperit designul, şi după lungi călătorii prin ţară la universităţile de artă din Iaşi, Bucuresti sau Cluj-Napoca am hotărât să mă înscriu la Cluj, deoarece secţia de design industrial era cea ma buna din ţară. Însă automobile am început să desenez încă de la sfârşitul liceului. Pur şi simplu pentru că eram fascinată de tehnică, tehnologie şi de felul cum funcţionează lucrurile, fără scopul suprem de a deveni într-o zi designer auto. Între timp au început să-mi placă, sa le ador, şi cercetând mai adânc domeniul, am descoperit prototipurile, sau maşinile de show-concept car-ul. Care nu au absolut nici o legătură cu ceea ce se vede pe strada, şi sunt complet libere formal, atât cât permite bineinţeles criteriul ergonomic. Atunci am ales să urmez drumul oamenilor ca Chip Foose, care are un show pe Discovery Channel. La universitate am avut o mare surpriză, pentru că mă aşteptam să fac doar design industrial. Dar, începând cu primul meu an, designerii de la Renault Technocentre Bucureşti, care abia îşi stabiliseră un sediu de design auto în România, veneau lunar la Cluj pentru organizarea de workshopuri. Acest lucru mi-a dat un imbold de a continua ceea ce am început la sfârşitul liceului. Lucrarea mea de licenţă a fost în domeniul designului auto, însă trebuie să recunosc că este foarte greu sa faci ceva, într-un loc care nu iţi permite accesul la toate materialele şi tehnologiile de care ai nevoie. E ca şi cum ar fi mers contra curentului şi aş fi făcut design auto în epoca de piatră. Universitatea de Cluj nu are din păcate studio specializat pentru acest lucru, însă îţi este tolerat să îţi faci lucrarea de licenţă pe ce domeniu vrei, atât timp cât te descurci cu materialele şi realizarea machetei.

Rep: Ce reprezintă pentru tine arta?

A.C.: Arta, privită prin perspectiva designul, este un mod de a uşura şi facilita bunăstare corpului şi psihicului uman. Designul este puţin mai complex decât artele frumoase, deoarece criteriul estetic nu este singular, şi nu primează. Acesta este doar ca o îmbrăcăminte, o faţetă a ceea ce este tehnologic, ergonomic, folositor şi de trebuinţă umanităţii. Pot să spun ca designul a depăşit celelalte domenii artistice tocmai prin modul în care este vorba despre o simbioză a ergonomicului, esteticului şi simbolicului. Simbolistica este un lucru de care îmi amintesc cu placere şi îl folosesc în procesul de creaţie.

"Vreau să ajung designer la o companie renumită de design auto la Citroen sau Mazda"

Rep: Unde vrei să ajungi şi ce vei face să ajungi acolo?

A.C.: Vreau să ajung designer la o companie renumită de design auto la Citroen sau Mazda. Am început deja să lucrez la acest lucru. Mi-am depus proiectul la un concurs de burse pentru Institutul European de Design, o instituţie care formeaza designeri auto pe perioada masterului. Lucrul care îmi dă imboldul să continuu este că acest institut colaborează cu cele mai mari firme de design auto ca Ferrari, Fiat, Maseratti, Renault, Seat, dând oportunitatea studenţilor care ajung în anul II să facă un internship la una dintre firmele de design auto cu care ei colaborează. Sunt foarte încântată ca am caştigat o bursă la aceasta instituţie, şi că voi avea ocazia să lucrez cu software-uri specializate pe design auto, că voi avea atelier de machetare în concordanţă cu tehnica şi tehnologia secolului XXI care se pretează fabricării de machete cu tot ceea ce includ ele: prototipaj rapid, vopsitorie şi mai ales ca voi intra în contact cu oameni care asta fac, trăiesc în mediul actual al designului auto, şi cu care poţi discuta tendinţele şi trendurile în acest domeniu, pentru că sincer, din pacate, cu regret o spun, dar universităţile de la noi din ţară, probabil din lipsă de fonduri, se chinuie, si chiar reuşesc să facă şi să producă designeri buni, dar nu le pot oferi ateliere de creaţie la standarde minimal europene.

Rep: Spui despre tine că eşti un tânăr designer care înoată în lumea industrială. Explică te rog.

A.C.: Un tânar designer sunt, pentru că sunt licenţiată de către Universitate de Design din Cluj, însă consider că încă înot pe acest ocean mondial al firmelor care oferă locuri de muncă în domeniu, sau a lumii care consumă tendinţele designului auto, însă încă nu am reuşit să ajung la o stare de stabilitate (chiar şi ca personalitate), încă înot printre aceste firme, fără a a ma prinde de una dintre branşele industriale ale vreuneia. Încă sunt în căutarea educaţiei specializate pe domeniul meu şi încă nu am reuşit să mă alătur unui grup de oameni care creeaza în ideea unui concept comun.

Rep: Ceea ce faci acum îţi afectează viaţa personală?

A.C.: Sigur ca da. Deocamdata viaţa personală nu prea există. Dar asta nu mă deranjează deloc. Consider că am timp destul pentru acest lucru dupa ce-mi termin studiile şi reuşesc să-mi stabilizez o viaţa profesională. Acum nu spun că nu mai ies cu prietenii, însă întâmplarea face că majoritatea prietenilor să fie tot din acelaşi domeniu ca mine, fie colegi de facultate, iar atunci când ne întâlnim să discutăm, inevitabil tot despre aceleaşi subiecte din domeniul designului. Şi oricum, cred că cei care sunt întra-adevar pasionaţi de ceea ce fac nu pot să îşi închida uşita cu idei, gânduri în momentul în care părăsesc locul de muncă.

"Designul este un domeniu în care este greu să te afirmi"

Rep: Care sunt maşinile tale preferate şi dintre acestea care crezi că este cea mai reuşita din punct de vedere al designului exterior?

A.C.: Maşinile mele preferate provin de la firmele Citroen, Maserati şi Mazda, din zona produselor de concept, care nu se găsesc pe piaţa, dar sunt inspiraţie pentru modelele de serie. Ca şi design exterior încă mă frapează Mazda Taiki, care este o bijuterie în domeniu. Designerii japonezi se pare că reuşesc să facă nişte linii absolut superbe pe nişte forme care sunt formal aceleaşi. Alt exemplu de design exterior reuşit este Citroen GT Concept, care iniţial a fost făcut pentru un joc virtual, apoi s-au hotărât cei de la firma să producă un model real. Pot să spun însă că mai nou sunt pasionată de partea de designul interior a unui automobil - lucru care mi se pare mai potrivit pentru o persoana de sex feminin. Ca şi exemple pentru această secţiune pot să recomand interiorul de la Citroen Hypnos, care este inspirat din forma helicoidala a celulei de ADN şi este absolut superb ilustrată real. Pot sa spun ca şi gama cromatică a curcubeului este o bună alegere pentru acest concept ce păstrează utilizatorul într-o lume superioară celei reale.

Rep: Arta e un domeniu în care este greu sa te afirmi. Ce-ţi trebuie pentru a reuşi?

A.C.: Da, dar designul este un domeniu în care este şi mai greu să te afirmi. In primul rând îţi trebuie minim puţin talent şi multa pasiune. Însă aceste doua elemente nu ajung. Trebuie multa muncă, mult studiu, multă aprofundare a domeniului. Trebuie făcute multe schiţe, şi bineînţeles după ce ai ajuns la un anumit nivel, nu mai este de ajuns să creezi tu singur, acasa, la tine în birou. Este nevoie să ieşi pe piedestal, săa te vadă lumea, să fii actual ca şi concepţie şi să fii descoperit şi ajutat de către persoane care îţi pot oferi intrarea în rândul specialiştilor din domeniul tăau. Restul este muncă. (Alex Nechita)