Realitatea Media - ETERNUL EMINESCU - RECITAL POETIC DE ÎNALTĂ ŢINUTĂ ARTISTICĂ

Vineri după-amiază, la Sala Tapiseriilor din cadrul Muzeului de artă din Piatra-Neamţ a avut loc un important eveniment cultural. Sub genericul ETERNUL EMINESCU, pietrenii au fost chemaţi să-l celebreze pe Poetul nostru naţional. Chemare făcută de Centrul pentru Cultură şi Arte "Carmen Saecualre" Neamţ, instituţie care, în acest mijloc de ianuarie a fost susţinută în ludabilul demers de către actriţa Naţionalului bucureştean, Adela Mărculescu, secondată cu brio de mult mai tinerii Claudia Caia studentă a Universităţii naţionale de muzică, secţia canto, şi Daniel Ciobanu, cel considerat un mare talent al pianisticii nemţene, încă elev al Liceului de artă "Victor Brauner".

Povestea lui Geo Bogza

Una din frumoasele poveşti ale literaturii române spune că, odată, mai demult, Dumnezeu şi cu Sfântul Petru se plimbau alene, discutând de-ale lor probleme. Trecând ei pe undeva prin nordul Moldovei, în dreptul unui sat de oameni gospodari, i-a prins o ploaie rece, iar frigul le-a pătruns imediat trupurile. Au bătut la prima poartă care le-a ieşit în cale. Imediat gospodarul căminului a ieşit, a întrebat ca să afle cine-i bate în poartă şi, aflând răspunsul "Oameni buni!", a potolit câinii şi i-a poftit pe drumeţi în al lui sălaş. Cu o voce calmă şi caldă a dat porunci scurte şi hotărâte familiei lui, astfel încât cei doi călători au primit o găzduire plină de ospitalitate tipică ţăranului român. Odată ieşit din nou în lume, Sfântul Petru, încă sub influenţa extraordinarei primiri, a stăruit rugător pe lângă Dumnezeu ca acesta să facă în aşa fel încât acel popor de oameni buni şi primitori să poată să-şi vadă sufletul.

Rugă ascultată şi îndeplinită de Divinitate. Căci, nu peste mult timp, la mijlocul lui ianuarie a anului 1850, acum o sută şaizeci de ani, în acel sat din nordul Moldovei, în acea casă a acelui gospodar se năştea un copil pe numele său de botez Mihail. Avea să fie aceeaşi persoană care, de atunci şi până azi, dar şi de azi şi până în veşnicie a devenit, aşa cum îl caracteriza Nicolae Iorga "expresia integrală a sufletului românesc".

Această poveste scrisă de Geo Bogza, dar şi alte frumoase poveşti şi poezii, precum şi câteva dintre liedurile româneşti pe versurile Eminescului, ori compoziţii ale lui Chopin sau Bach, au constituit arealul poetico-muzical prin care, timp de o oră, a fost plimbat publicul care a umplut la refuz sala de spectacol. Şi apropos de public, la un moment dat, ce-i drept după ora începerii spectacolului, organizatorii au fost nevoiţi, din cauza afluxului mare al asistenţei, să închidă uşile. Făcându-i, astfel, pe unii să regrete că nu şi-au planificat venirea mai devreme.